Deficitul de atentie si hiperactivitate (ADHD)

Deficitul de atentie si hiperactivitate (ADHD) este o tulburare de dezvoltare caracterizata printr-un patern persistent de inatentie, impulsivitate si hiperactivitate. In majoritatea cazurilor tulburarea este insotita de comportamente de tip antisocial, delincventa si dificultati de adaptare scolara, respectiv anormalitati in dezvoltarea personalitatii la varsta adulta, cu implicatii sociale si economice majore.

Aceasta afectiune este frecventa la copiii prescolari si de varsta scolara mica, avand o incidenta mai mare in randul baietilor decat al fetelor, raportul fiind de 4 la 1.

Criterii de diagnostic ale tulburarii de hiperactivitate cu deficit atentional:

A) Inatentia
1. Esueaza adesea in a da atentia cuvenita detaliilor sau face erori prin neglijenta in efectuarea temelor scolare, sau in alte activitati
2. Adesea are dificultati in sustinerea atentiei asupra sarcinilor sau activitatilor de joc
3. Pare a nu asculta cand i se vorbeste direct
4. Nu aude cand i se adreseaza cineva
5. Nu respecta instructiunile, nu termina ce a inceput
6. Are dificultati in a-si organiza activitatile
7. Evita sarcinile care presupun un efort intelectual de lunga durata
8. Pierde deseori obiectele necesare anumitor sarcini sau activitati (de exemplu jucarii, caietele de tema, creioane)
9. Deseori se lasa usor distras de stimuli externi
10.In activitatile cotidiene este adesea uituc

B) Hiperactivitatea
1. Da adesea din maini si din picioare sau se fataie pe scaun
2. Se ridica adesea in picioare in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa ramana asezat
3. Merge deseori dintr-o parte in alta sau se cocoteaza in situatii inadecvate
4. Adeseori este in miscare
5. Vorbeste adesea peste masura

C) Impulsivitatea
1. Raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete
2. Are dificultati in a-si astepta randul
3. Ii intrerupe si deranjeaza deseori pe ceilalti

Criteriile tulburarii de conduita sociala cu comportament de tip opozant, agresiv si antisocial:
1. Se enerveaza repede
2. Se cearta adesea cu adultii
3. Se opune regulilor adultilor sau refuza sa le urmeze
4. Ii agreseaza deseori pe altii in mod intentionat
5. Ii invinuieste pe altii pentru propriile greseli sau propriul comportament inadecvat
6. Deseori este iritabil sau se lasa usor enervat de ceilalti
7. Deseori este coleric si plin de resentimente
8. Deseori este ranchiunos sau razbunator

Copiii fac fata uneori situatiilor familiale si scolare tensionate prin comportamente agresive. Comportamentele agresive pot reprezenta in aceste cazuri o forma inadecvata de stabilire a relatiei cu o persoana sau pot fi o modalitate de a atrage atentia. Frecvent, comportamentul agresiv al copiilor este semnul unei probleme in mediul social. Desi comportamentele agresive se manifesta mai frecvent la copiii care traiesc in anumite conditii familiale si sociale (de exemplu conflicte intre parinti, neglijare si abuz), cauzele agresivitatii manifestate in copilarie sunt multiple.

Snyder, Schrepfermann si Peter (1997) au demonstrat ca interactiunea negativa mama-copil duce la un comportament agresiv mai intens, de mai lunga durata si mai frecvent. Rezultate similare au fost obtinute si de Dodge (1993), Miller si colaboratorii (1993).
Potrivit acestor cercetari exista o relatie stransa intre absenta afectivitatii materne si comportamentul agresiv. Cu cat este mai mic un copil cu atat sufera mai mult din cauza unei relatii parinte-copil negative. (Campbell si colab., 1996).